Ginerele lui Mussolini se spovedește: jurnalul lui Ciano

Ciano
Galeazzo Ciano, ministru de externe in guvernul lui Mussolini si totodata ginere al acestuia

Incă șase luni de război: mai-noiembrie 1942. Este perioada unui nou și disperat efort al naziștilor de a obține un rezultat decisiv pe frontul de est, perioada ultimului lor marș înainte pe teritoriul sovieticilor, până în inima Caucazului și până la Stalingrad, orașul de pe Volga, ai cărui apărători vor intra simultan în istorie și în legendă.

Ofensiva hitleristă înregistrează unele succese inițiale, dar, cu prudența dobândită printr-o lungă și amară experiență, Ciano nu se mai obosește nici măcar să le consemneze. In schimb, cu o percepție ascuțită de aceeași experiență, el înregistrează toate simptomele premonitorii ale viitorului dezastru al Reichului: demoralizarea soldaților trimiși la moarte în urmărirea unei victorii din ce în ce mai spectrale, dureroasa decepție a populației civile din Germania, trezită la realitatea unor suferințe pe care cei înșelați de Führer le crezuseră rezervate exclusiv popoarelor din tabăra adversă, lenta dar ineluctabila dezagregare a clicii din jurul Führerului, în sânul căreia conflictele se întețesc pe măsură ce crește iuțeala de lunecare pe panta înfrângerii.

Regimul fascist din Italia nu o duce nici el mai bine. Jurnalul ministrului său de externe ne dezvăluie acum una din cele mai monumentale bufonerii ale războiului. Convins (ca și Ciano, de altfel) că ofensiva din iulie a lui Rommel va duce la cucerirea Egiptului, Mussolini pleacă în Libia, unde așteaptă momentul când își va putea face intrarea în Cairo. Așteptarea dureaza trei săptamâni, în cursul căreia ducele pregătește minuțios împărțirea, până la ultimul fir de păr, a blănii unui urs aflat încă în plină pădure. Ursul refuză, însă să se lase vânat și Mussolini se înapoiază la Roma, cu propria sa coadă între picioare. Un detaliu picant, pe care ginerele său il omite, poate din caritate: pentru proiectata paradă din capitala Egiptului, dictatorul și-a pregătit un splendid armăsar alb, cu harnașamentul din piele de Cordoba, încrustată cu pietre prețioase. Mândrul Bucefal a facut și el cale întoarsă, dar somptuoasele sale veșminte au dispărut, subtilizate de un amator de giuvaeruri – rămas necunoscut – din anturajul ducelui.

In acest timp, familia Petacci continua să-și facă de cap, traficând acum aurul cu kilogramele. Afacerea se descoperă și Mussolini e pus la curent cu ea, exact în momentul marelui triumf scontat în Egipt. In aparentă, Ciano înregistrează peripețiile cazului cu o stranie obiectivitate, ca și cum ar comenta o competiție sportivă – ce-i drept, de un tip mai special. In rândurile lui se simte totuși satisfacția ginerelui în sfârsit capabil să-și ia într-un fel revanșa asupra unui socru despotic, grație căruia are parte de o situație privilegiată, dar și de numeroase muștruluieli și umilințe. Peste un an, noile sale ranchiune acumulate vor juca un rol de seamă în doborârea de la putere a ducelui.

Dincolo însă de marile evenimente sau de meschinele întâmplări, dincolo de portretele sinistre și grotești ale căpeteniilor naziste și fasciste, pe care Ciano le gravează cu o incisivitate crescândă, din paginile ce urmează se degajă prezența mereu mai accentuată a unui sentiment pe care aceste căpetenii îl încearcă în fața întorsăturii luate de război, mai întâi pe frontul de est, apoi și pe celelalte teatre de luptă: teama față de prăbușirea care se apropie.

Nicolae Minei

Mai 1942

1.V. Nu întâlnești niciun bărbat valid în orașele și târgurile Germaniei: nu vezi decât femei, copii, bătrâni și muncitori străini, sclavi mai bine-zis. Vizitând o tabără de muncitori italieni, Edda a vazut unul care era rănit la ambele brațe, de pe urma unui vătaf nițeluș mai brutal […].

Pierderile în Rusia sunt grele. Ribbentrop vorbește de 270 000 de morți, generalul Marras de 700 000. Punând la socoteală și pe cei mutilați, degerați sau bolnavi irecuperabili, ajungi la aproape trei milioane.

batalia de la stalingrad
Bătălia de la Stalingrad

Aviația britanică întreprinde raiduri puternice. Rostok si Lübeck au fost literalmente rase de pe fața pământului. Köln a suferit distrugeri grave. Nemții răspund bombardand – dar mai puțin violent – orașele engleze. Totuși, asta nu consolează pe cetățenii Reichului, care au luat bunul obicei de a da mereu lovituri altora, dar nu și de a încasa ei înșiși. Ceea ce-i face pe mulți dintre nemții care au devastat jumătate din Europa să se plângă de brutalitatea englezilor, care distrug locuințele a numeroase  „familii prusace nevinovate” […]

11.V.  Demoralizarea ungurilor se reflectă clar într-o anecdotă care circulă la Budapesta. Ministrul Ungariei la Washington declară război Statelor Unite, dar funcționarul american care primește comunicarea nu prea e la curent cu situația din Europa și pune câteva întrebări: 

– Ungaria e republică ?

– Nu, e regat.

– Atunci aveți un rege ?

– Nu, avem un amiral.

– Așadar, aveți o flotă ?

– Nu, nici nu avem ieșire la mare.

– Dar aveți revendicări ?

– Da.

– La adresa cui ? A Statelor Unite ?

– Nu.

– A Rusiei ?

– Nu.

– Atunci la adresa cui ?

– A României.

– Deci, veți declara război României ?

– Nu, cu ea suntem aliați. […]

18.V. Ducele îmi telefonează ca să-i spun Eddei „să nu vorbească cu nimeni, absolut cu nimeni, despre ceea ce a văzut în Germania”. Iată de ce regele i-a spus lui Mussolini: „Roma vuiește că într-un spital din Germania se afla internat un muncitor italian căruia i s-au tăiat degetele” […]

Lucrurile merg prost în Slovenia: înaltul comisar cere trimiterea altor 24 000 de soldați. Se pare ca trupele noastre nu mai pot trece pe strazile Ljublianei: în spatele fiecărei uși, al fiecărei ferestre îi pândește câte o armă […]

27. V. La întoarcerea din Rusia, Sorrentino îmi comunică impresiile și pronosticurile sale. Primele nu sunt deloc frumoase, celelalte – deloc reconfortante. Descrie atât de viu și zguduitor brutalitatea germanilor, care tinde să ia forma unei crime continue, încat aproape  nu-ți vine să-l crezi. Populații întregi masacrate, femei violate, copii uciși; iată ce se întâmplă zilnic.

Acestor fapte li se opune ferma hotărâre a bolșevicilor de a lupta până la capăt, deoarece au certitudinea victoriei. In plus, moralul nemților ar fi mult mai coborât decât ne închipuim noi […]

Iulie 1942

2.VII. Mussolini îmi telefonează înstrucțiuni pentru a negocia cu germanii viitorul statut politic al Egiptului și a le propune ca Rommel să fie numit comandat militar și un italian administrator civil […]

3.VII  Hitler răspunde că e de acord cu Rommel, dar ca își rezerva pe mai târziu răspunsul privind administratorul italian, caci numirea lui depinde de felul cumva fi reprezentat Reichul in Egipt. O reactie engleza, brusca și neprevăzută, ne obligă sa ne oprim la El Alamein […]

20. VII. Mussolini se întoarce la Roma astă seară. Înapoierea lui, ca și știrile din Libia, au convins publicul că visele noastre frumoase cu privire la Egipt s-au spulberat. In unele cercuri de la statul major se ia în considerare oportunitatea unei retrageri […]

23.VII  Ducele se dezlănțuie împotriva militarilor, care  „l-au făcut de râs a doua oară, momindu-l pe front într-un moment nepotrivit” (aluzie și la deplasarea sa în Albania, pe vremea când ne băteau grecii). De data aceasta, a ordonat lui Cavallero să-i telegrafieze cuvântul Tevere în clipa când înaintarea trupelor noastre până la Canalul de Suez e neîndoielnică. Parola a sosit la 27 iunie. Plecarea a întârziat cu două zile din cauza unui ciclon, care făcea imposibilă călătoria cu avionul. O dată ajuns acolo, ducele și-a dat seama că lucrurile nu merg bine […]

rommel
Rommel – Vulpea Desertului

August 1942

1.VIII. Situația în Sicilia devine serioasă; țaranii refuza să mai livreze grâul și, în câteva rânduri, au tras asupra agenților însărcinați cu colectarea lui. Pe baza rapoartelor întocmite de Sănătatea Publică, Buffarini a arătat lui Mussolini că, în diferite grupuri de muncitori, încep să se constate edeme provocate de foame.

6.VIII Situația in Romagna e proastă și nesigură […] De vină par a fi femeile din familia Mussolini, care îșși vâră nasul în treburile locale. Li s-a alăturat acum și Clara Petacci: de la Rimini, unde-și petrece vacanța la băi, ea judecă, ordonă și se ține de intrigi. Are ca factotum pe un anume Spisani, maestru de dans în niște săli de mâna a treia. Pe seama ei se povestesc episoade ridicole. După cât se pare, s-a dus de curând la Budapesta, lucru verosimil, deoarece vrea să-și anuleze căsătoria. Întrebată de cineva cum a decurs voiajul, Clara a răspuns: „Nu am participat la nicio recepție, la nicio festivitate. M-am dus acolo în cel mai strict incognito” […]

31.VIII  Aseară, la ora 8, Rommel a declanșat ofensiva în Libia. Și-a ales bine ziua și ora, când nimeni nu se mai aștepta la un atac și când, pe mesele englezilor, își făcuseră apariția sticlele cu whisky. Mussolini nu se pronunță, dar e de un desăvârșit optimism […]

Septembrie 1942

1.IX  Nimic foarte nou. In Egipt englezii se retrag spre mare și nu opun decât o slabă rezistență.

2.IX  Rommel a oprit din cauza lipsei de carburanți. In două zile, trei dintre petrolierele noastre au fost scufundate. Cavallero susține că asta nu va modifica cu nimic mersul operațiunilor și că se vor găsi alte mijloace pentru a trimite benzina în Africa. In locul petrolierelor, prea ușor de reperat, vom folosi vase obișnuite și chiar nave – spital. E un truc vechi, care reușește doar o bucată de vreme. In orice caz, Cavallero susține că Rommel va ajunge, de data aceasta, până la Canalul de Suez.

27. VII. […] Ducele își dă seama că evenimentele militare au zdruncinat moralul populației. Indeosebi rezistenta sovietică la Stalingrad pune masele pe gânduri, făcându-le să înțeleagă marele atașament al rușilor față de regimul lor, în slujba căruia își pun toate excepționalele lor calități și tot spiritul lor de sacrificiu.

Ducele a primit vizita lui Rommel, care i-a declarat că pleacă în concediu pe șase săptămâni. Mussolini e convins ca nu se va mai întoarce în Africa […]

30. VIII. De la Berlin și Viena ne sosesc rapoarte foarte pesimiste. Chiar și Alffieri, cu mulți de  „dacă” și de  „dar”, după obiceiul lui, spune ca treburile merg prost și că ofensiva de vara în est nu si-a atins scopul. Pe de alta parte, bombardamentele aeriene terorizază populația germană și, adesea, îi paralizează existența […]

Octombrie 1942

7. X. Dr. Kesterer, despre care Himmler spune că e un  „Budha magic” și care vindecă orice boală prin masaje, mi-a povestit azi dimineață că Himmler și Ribbentrop sunt la cuțite, dar că primul e puternic, în vreme ce cel de-al doilea va fi lichidat, fiind  „nebun și bolnav”. Nici măcar Hitler nu-l mai primește aproape deloc. S-ar putea să fie adevarat, cel puțin în parte, căci Ribbentrop s-a opus din răsputeri călătoriei lui Himmler în Italia și se mai agită și acum ca programul recepțiilor să fie redus la minimum […]

mussolini
Mussolini

9.X  Lungă convorbire cu generalul Ame, șeful serviciului de informații militare. E foarte pesimist. Toate datele culese, ca si deducțiile ce se pot trage din ele, arată că anglo-saxonii pregătesc o debarcare masivă în Africa de Nord, de unde intenționează să lanseze o ofensivă împotriva Axei. Logic, prin poziția sa geografică, Italia e primul lor obiectiv. Cât timp vom avea puterea să rezistam unei acțiuni ofensive grele, serioase si metodice, venind din aer și de pe mare ? […]

 11.X.  Il primesc pe Himmler la gară. Vine de pe frontul de est. Nu-si ascunde bucuria ca se află din nou într-un oraș frumos, sub un cer albastru. Amintirea frontului e și pentru el un coșmar și nu se ferește s-o spună […]

19.X. Mussolini tocmai se pregătea să meargă la Palatul Veneția, pentru a-l primi pe Göring, când Machensen l-a informat că mareșalul Reichului suferă, din noaptea trecută, de un acces de dizenterie atât de violent, încât „nu-i e cu putință să se ridice de pe tron nici măcar zece minute”. Expresia nu e tocmai respectoasă, dar e textuala. Bismarck a repetat-o și el pe un ton ironic. Trebuie să recunoaștem că această maladie nu prea cedează cu fastuoasa îngâmfare a Reichsmarschallului […]

23. X.  Genova a fost foarte grav lovită de aviația engleză, deși numai vreo douazeci de aparate au participat la atac […]

24.X. Englezii au atacat în Africa. Pentru moment, veștile ne sunt favorabile. Pe uscat, inamicul nu a înregistrat niciun succes. Totuși, generalul von Stumme, care-l înlocuia pe Rommel, a fost ucis.

Genova și Milano au suferit din nou grele bombardamnte aeriene.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s