Adevarul despre El Dorado [1]

sAdevarul despre El Doraddo

La sfarsitul secolului al XV-lea, in 1499, Alonso de Ojeda si Amerigo Vespucci ajung pe coastele Columbiei de azi (Cristofor Columb debarca aici abia in 1509). Peste cativa ani, in 1532, dupa ce condusese deja trei expeditii in Peru si primise in 1529 dreptul de a cuceri aceasta tara, Francesco Pizzaro (1475-1541) debarca pe tarmul peruvian,avand cu el 180 de soldati, 3 calugari si 37 de cai, cu aceasta  „armata” reuseste, in numai un an, sa supuna Imperiul Inca.

E drept, aveau arme de foc – „fulgere si tunete” – si cai – „animale mari, inspaimantatoare” -, pe care bastinasii ii vedeau pentru prima oara, si au stiut sa profite din plin de situatia ce domnea in teritoriul controlat de incasi. Imperiul tocmai fusese impartit intre Huascar si Atahualpa, cei doi fii ai lui Huayna Kapak; ultimul reusise sa-l infranga si sa-l prinda pe fratele sau. Indraznet si viclean, Pizzaro izbuteste sa-l captureze pe Atahualpa, care, in schimbul libertatii, ofera o rascumparare colosala: sa umple cu aur si argint o camera (de 7 m lungime, 5 latime si 2,5 inaltime). De indata au pornit catre toate colturile imperiului crainici cu porunca Marelui Inca si din toate colturile imperiului au inceput sa soseasca podoabe, vase de cult si lingouri de aur si argint. Instiintat de faptul ca fratele sau incearca sa se inteleaga cu spaniolii, Atahualpa a poruncit ca acesta sa fie ucis – masura extrema, care, din nefericire, nu a facut decat sa ofere spaniolilor un pretext pentru inlaturarea regelui captiv.

EL DORADO 4

Dupa un simulacru de proces, Atahualpa este omorat si el.

Circa 500 000 kg de aur si argint, provenind din topirea unor adevarate opere de arta, au fost impartite intre membrii expeditiei spaniole. Dar aceasta cantitate extraordinara nu reprezenta tot tezaurul imperiului, caci probabil ca numai o parte din aurul templelor a fost trimis, si fara indoiala ca nu toate convoaiele au ajuns in capitala. Spaniolii au reusit sa puna mana pe mult doritul metal pretios folosindu-se de sistemul de strangere a tributului, bine pus la punct chiar de incasi.

Majoritatea a fost topit, numai cateva piese, atat de frumoase incat i-au impresionat pana si pe conchistadori, au ajuns in Spania neatinse, desi multe din acestea au disparut cu timpul, doar foarte putine supravietuind, marturie a artei aurarilor incasi sau azteci.

La marginile imperiului insa, situatia a fost diferita. Aici spaniolii au reusit cu greu sa obtina bogatiile ravnite. Circulau zvonuri despre marile comori aflate in muntii din nord, zvonuri in urma carora s-a nascut legenda lui El Dorado, legenda ce s-a raspandit curand in mai multe variante si a circulat in Lumea noua si Lumea Veche incepand cu acele vremuri indepartate si pana azi.

S-a crezut ca El Dorado era o cetate disparuta, un templu plin cu comori situat in jungla, un munte de aur, in sfarsit, o tara pe care au cautat-o multi, primii fiind, desigur, conchistadorii…

EL DORADO 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s